Let there be light, and there was shadow

« als doarme vegheat de marilyn

Play it again, Chinaski »

Let there be light, and there was shadow

April 12, 2011 by claude

Posted in confessional | Tagged shadows | 10 Comments

10 Responses

on April 15, 2011 at 12:51 pm | Reply drcraciun

Aoleu ! Si tie ti-e frica de intuneric ? Daca ti-e frica, sa nu cumva sa vezi filmul Le Temps du Loup cu Isabelle Huppert, ca este intr-adeva de groaza reala, pe bune, asa de anxiogen e filmul ala, Profesoara de Pian a fost mic copil fata de filmul ala.
- on April 15, 2011 at 1:01 pm | Reply claude
  
  tu asta ai inteles, ca mi-e frica de intuneric? (lol. nu ma asteptam ca un mesaj atit de simplu sa fie receptat atit de distorsionat)
  
  am vazut ‘le temps du loup’.
on April 18, 2011 at 3:48 pm | Reply drcraciun

Dar ce ai vrut sa spui atunci cu veioza ? Eu de cate ori vad o veioza pe o noptiera ma gandesc automat ca pe undeva exista posibil un copil caruia ii e frica de intuneric. Mie nu mi-a fost niciodata frica de intuneric, dar eu am cresut si am trait pe timp de pace, nu ca bunicii mei.

Iar daca vad o veioza pe o masa ma gandesc automat la cineva de care ma simteam ca intimidat si imi era si putin frica (deoarece era din Argentina) si avea o veioza Lalique pe masa. Multe lucruri scumpe si bani avea avea familie din Argentina la o vreme cand Argentina nici nu era asa bogata, de aceea eu mereu am suspectat acea familie ca a facut ceva ilegalitati, desi pote ca nu era adevarat. Si erau antisemiti inraiti. Mie de atunci de fapt nu prea imi plce marca Lalique, desi veioza aia era chiar frumoasa, avea si rosu si albastru si galben si verde, toate culorile le avea si era chiar un objet d’art, dar era totusi un objet, nu avea ABSOLUT nici o valoare, nici fata de familia aia, ca daca ar fi avut vreo valoare sentimentala, NU ar fi pus-o in modul acela neglijent pe masa, si se vedea ca lor nu le pasa de acea veioza. Daca unei familii nu poate sa ii pese absolut de loc de un obiect cat de cat frumos, iti dai seama ce inrait si sec era sufletul lor. Barbatul statea mereu jumatate intors de la orice posibil interlocutor, femeia privea mereu deasupra capului oricarui interlocutor, desi nu era chiar ata de inalta, acea femeie NU se putea uita la o fata de om, nu in ochi, asta e OK la unele femei, dar ea nu se uita nici la trasaturile fetei. A fost o seara INGROZITOARE pt. mine atunci, si abia am asteptat sa plec. Din pacate Lalique a cazut victima la faza asta. De atunci nu mai pot vedea eu veioze pe mese, si de atunci numele Lalique il asociez cu acea familie psihopata. Noroc ca nu aveau copii.

Daca acea familie ar fi avut un copil in casa, primul meu impuls ar fi fos sa iau acel copil in brate si sa fug cu el in brate, ceea ce ar fi fost desigur ilegal, SI NU AS FI FACUT-O NICIODATA, insa acel impul de spaima l-am avut fata de soarta acelui copil.

Poate caum poti sa intelegei de ce eu m-am gandit la tine ca la un copil si m-amgandit ca ti-o fi si tie frica si de aia ai pus veioza. Nu am vrut sa te intristez sau sa te supar, dar eu chiar ca nu pot, dar nu pot in mod FIZC sa suport sa vad un copil care plange. pur si simplu nu pot. De aia eu nu as putea niciodat in real life sa lucrez cu copii, desi STIU TOT ce eSTE UTIL de stiut ca sa pot sa APAR copii, dar nu pot sa lucrez cu ei reali in fata mea.

Chiar acvum cand am scris cuvamtul copil si apoi am pus plange cat de cat apropiat de el, mie mi-auy venit lacrimi n ochi si stiu ca este exagerat, de aia in mod expres eu nu lucrez cu copii, ca sa ii apar de empatia mea excesiva fata de ei.

mi-e dor de david, claude, daca ai stii ce dor imi e de el, de tot ce ar fiputut sa fie el, si au trecut ANI de atunci , ani, dar mie dorul de el NICIODATA nu o sa.-mi treac niciodata, oricata treapie as face. Si un Alexandryu nu va finiciodata un david
- on April 18, 2011 at 5:50 pm | Reply claude
  
  eu tot nu pricep cum de un om cu sensibilitatile tale merge la un participant al unui convoi funerar, si ii zice: “Alt depresiv. DE UNDE IESITI MAI NENE, PRIMAVARA CU TOTII, ca ciupercile din pamant ?”
  
  (daca te intrebi, da, am oprit comentariile la postarea la care ai lasat chestia de mai sus. in rest, imi pare rau sa aud de experienta traumatizanta prin care ai trecut)
on April 24, 2011 at 3:38 am | Reply drcraciun

Cred ca este defect profesional chestia asta cu pretentia mea severa mea fata de altii, ca nu le permit sa isi arate slabiciuni in public (sigur neaplicabil la pacientul respectiv sau la familia directa a posibilului decedat, ma refearm la CEILALTI din jur care si ei doar observa cazul, si carora le prietind in countinuare sa nu isi arate slabiciunile ci sa se mentina ei tari ca sa poata astfel fi pregatiti sa dea “suport
celor mai alabi decat ei in momentele alea mai grele, care sunt de obicei reprezentati de familia indoliata.)

Plus ca eu habar nu avea cine era acel decedat, daca era vorba de ALS, am citit vreo 2 comentarii de-ale lui pe net si le-am gasit complet nule ca valoare sau ca utilitate educative publica. Decat asa comentarii care sunt in fond si jignitoare pt film, mai ales daca nu il reprezinta de loc, mai bine lipsa.

Si tot de aia mi-am zis ha sa incercam sa scoatem niste concluzii utile pt publicul larg daca tot cuntem aici si ne plictisim.

Eu nu sunt sensibil de loc, cred ca este o miscarcterizare. intr-adeva am niste tristeti temporare de scurat durata, dar imi trece repede, si mai am si niste amintiri asa mai emotionale.

Dar eu sunt obisnuit de la training, sa imi recunosc emotiile cand apar, sa le evaluez rapid (sa aflu de unde vin) si daca , le gasesc utiel si cioncret beneficent aplicabile la caz, le si folosesc imediat; daca nu le gasesc folosinta, le indes in buzunarul de la spate, ca sa le uit temporar, deaorece ma incurca in a merge mai departe si de a rezolva cazul.
on April 24, 2011 at 10:38 am | Reply drcraciun

Uite, de Paste, cadou le dau la maj. blogerilor din blogrollul meu:
on April 25, 2011 at 1:59 am | Reply claude

n-am sa-ti ascund ca gasesc ingrijoratoare lipsa ta de empatie. mai mult decit atit, ma sperie faptul ca un doctor psihiatru pare sa ignore cu desavirsire rolul ‘ unei perioadei de doliu’ la disparitia unui pamintean.

ei bine, ma numar printre ticalosii care cred ca tristetea simtita la vestea unui deces nu e echivalenta cu astenia de primavara.

ps. da-mi voie sa ma sustrag din categoria ‘maj. blogerilor din blogrollul meu’. numai bine.
on May 9, 2011 at 1:45 pm | Reply roamsk

Mai am voie sa comentez aici pe blogul tau ? Eu aveam o intrebare si efectiv nu stiu pe cine sa intreb.
- on May 9, 2011 at 6:20 pm | Reply claude
  
  Oricine e liber sa comenteze pe blog.
on May 9, 2011 at 1:49 pm | Reply roamsk

P.S. tot eu sunt, mi-am schimbat ID ukl ca sa NU mai imi zica nimeni “doctor” ca ma enerveaza, plus ca mi-a lene sa le explic la toti de ce ma enerveaza. Uite daca ma mai lasi sa comenez din cand in cand la tine, pt ca TU ma ajuti pe mine de aia eu te vreau in blogrollul meu, pt ca efectiv am NEVOIE de tine ca de un fel de barometru, asa te folosesc eu pe tine (adica pe blogul tau), uite ca nici nu mai imi pun adresa blogului meu sub ID ca sa nu CREADA NIMENI ca de la blogul tau se poate ajunge la blogul meu, vom fi CU TOTUL si cu totul SEPARATI si independentzi, nu o sa dea NIMENI vina pe tine despre prostiile pe care o sa le mai zoc eu din cand in cand. Ca eu voi deveni din ce in ce mai international dar tot pe Romania voi ramane axat, sa stii, tot pe Romania, atat vreme cat raman cetatean roman bineinteles.